Archive for November, 2007

Iubiti Romania

Friday, November 16th, 2007

Cat de legati suntem noi romanii de Romania, si cat de constienti suntem de aceasta legatura? 

Este o intrebare, ce ma indeamna sa privesc la Romania, si sa vad imaginea acesteia, cu ,campiile, dealurile, muntii, raurile, si marea, adica o tara cu caracteristici fizice ale reliefului diverse si care pot fi considerate chiar echilibrate.  Si cu siguranta exista o legatura intre locul acesta in care ne-am nascut si fiintele noastre, lucru care face ca aceste caracteristici ale Romaniei sa fie intr-un fel sau altul intretesute in viata fiecarui roman.

Totusi, daca ar fi sa privesc Romania in plan spiritual, atunci imaginea pe care eu mi- o inchipui ar fi diferita. In loc de aceasta diversitate in echilibru,  spiritul Romaniei pare a fi o lipsa  evidenta a oricarui fel de unitate, si o exacerbare a individualismului prost inteles, in care fiecare se straduieste sa rupa din spiritul acestei tari o bucatica cit de mica numai si numai pentru el. Este motivul pentru care eu cred ca legatura noastra cu Romania este foarte slaba in prezent, desi exista posibilitatea unei legaturi mai puternice a Romaniei cu noi. Pentru noi insa, se pare ca nu exista restrictii in libertatea ce ne-o luam de a ne trai propriile vieti fara sa ne pese de “VIATA ROMANIEI”  desi, ar trebui sa fim constienti de faptul ca exista un spirit al Romaniei care este mult mai mare decat spiritul nostru individual, si care ne poate ajuta atit in vremuri normale cit si in vremuri mai grele, in care necesitatea ne poate acoperi orice farama de libertate.

Traim in Romania dar asta nu este de ajuns pentru  Romania atita timp cit :

- traim in Romania, dar multora dintre noi ne place sa traim izolati de aceasta, de destinul ei si chiar facem eforturi sa parem detasati de ea, sau si mai rau plecam din tara, lasand in urma doar reprosurile, - traim in Roamania, dar suntem dezradacinati spiritual de pamantul acestei tari, pentru ca ne lipseste o constiinta de tara prin care Romania sa fie nu numai locul unde ne nastem, traim si muncim, dar si locul pe care-l iubim si care ne iubeste, locul pe care-l ajutam si care la randul lui ne ajuta, locul in care putem semana semintele loialitatii, patriotismului, dezvoltarii si prosperitatii Romaniei, pentru ca acestea sa poata inflori si in destinele noastre individuale.

Azi, mai mult decat oricand, este important pentru noi sa stim ca suntem romani,  este important sa iubim Romania si mai ales sa lucram pentru progresul acesteia care va fi cu siguranta si al oamenilor ce traiesc pe acest pamant. Cum la fel de important este sa realizam, ca traim in Romania mai inainte de a trai in Europa si in lume, motiv pentru care nu trebuie sa  ne “repezim” la promovarea unui globalism, uitand de radacinile noastre pe care le avem infipte aici, in pamantul Romaniei, pentru ca fie ,ca suntem inca in tara sau suntem emigranti in alte locuri, noi fara Romania suntem Nimeni si Nimic, este adevarat ca putem avea impliniri personale dar acestea nu vor fi decat o floare ce se deschide putin si se vestejeste imediat disparand pentru totdeauna. 

Asa ca, Iubiti Romania, pentru ca :

- daca noi nu ne ingrijim de Romania, atunci nimeni nu se va ingriji de aceasta

- daca noi nu respiram energia tarii in care ne-am nascut atunci vom fi repede coplesiti de o lipsa spirituala ce nu ne va durea, nu ne va omori, dar cu siguranta va face ca nimeni sa nu ne mai ia in seama, va face ca noi, romanii, sa nu mai  „existam” pentru celelate popoare. 

De aceea, daca vreti cu adevarat o  schimbare,  atunci lucrul cel mai simplu pe care trebuie sa-l faceti, este sa iubiti Romania, pentru ca asa cum nici o iarba nu poate creste fara radacini, la fel nici un roman nu poate „creste” fara ROMANIA ! 

Balasa Gabriel  

Valoarea unei iluzii

Thursday, November 15th, 2007

   Daca  ar fi sa credem ceea ce ne spun inteleptii, ar trebui sa intelegem ca lucrurile in planul material nu exista, sunt o iluzie. Ceea ce nu este deloc usor pentru niste oameni ca noi, care am “supt ” de la aceasta lume materiala pana si spiritualitatea noastra, schimband cu “seninatate intelectuala” valorile adevarate  cu anumite criterii de eficienta sau de bunastare. Si totusi, daca facem un mic efort de “cuprindere”, si de intelegere, s-ar putea sa avem surpriza de a le da dreptate acestor   intelepti. 

 Pentru ca mai inainte de a exista lumea materiala, cind totul este doar NIMIC, exista numai planul spiritual, unde energiile se grupeaza, iar cind aceasta grupare devine stabila ea se fixeaza intr-o anumita forma, iar forma este cea care duce la moartea irealitatii si la distrugerea invizibilitatii acesteia, moment care corespunde  cu descoperirea unei lumi materiale in care incepem sa traim, sa respiram, sa construim, sa iubim si sa murim, devenind dependenti de aceasta 100%.

Constructori ai unui progres material, prin  teorii ce tind in zadar sa copieze lumea subtila a spiritului, noi oamenii, suntem de fapt distrugatorii acestei lumi materiale, am putea chiar trasa o evolutie a acestor distrugeri pe care le-am facut si mai ales pe care le vom face si de acum inainte.

 Asa cum traim acum, in societati dezechilibrate si in dizarmonie cu orice idee de spirit, nu vom reusi decat sa iesim ca niste fulgere in evidenta, si sa ne manifestam limitele dependente de o speranta vesnic neimplinita.

 Este adevarat, ca putem sa ne luptam uni cu alti, ne putem ucide, sau doar rani, ne putem uri sau blestema, putem ascunde iubirea sub masca placerii sau a dorintelor, putem crede ca am cistigat sau am pierdut, dar toate acestea nu vor putea sa ne aduca multumirea unei intelegeri a esentei noastre spirituale.

De fapt locul nostru, sufletul nostru, este in lumea spirituala, iar noi ca niste  bieti caini alergam slobozi prin lumea materiala, pe care o “insemnam” (ridicand piciorul), convinsi ca aceasta ne va apartine pentru totdeauna, dupa care latram furiosi sau bucurosi la ceilalti, dupa cat de impacati sau neimpacati am reusit sa fim cu propria noastra conditie.

De aceea, uneori, cred ca este deja ridicol sa vorbim de viitorul acestei lumi in care traim, si care este o lume materiala, tocmai pentru ca lumea materiala nu este decat trecutul  mort al unei lumi spirituale aflata dincolo de orice timp, si in care putem ajunge iarasi doar atunci cind vom aprecia aceasta lume materiala la adevarata ei valoare, adica la valoarea unui NIMIC.

  Balasa Gabriel

Sentimentele din viata noastra

Wednesday, November 14th, 2007

 De multe ori in viata  am renuntat la sentimentele mele, pentru ca in prezenta lor aveam impresia ca nu puteam sa raspund cerintelor de “seriozitate” cerute de cei din jurul meu. De multe ori nu am crezut in sentimentele mele pentru ca ele sfidau orice logica si argumente rationale.  De multe ori am fost nevoit si a trebuit sa uit de sentimentele mele, pentru ca nu  acestea sa fie cele care judeca oamenii si faptele lor, dupa o masura subiectiva ce nu-mi apartinea decit mie si nimanui altcuiva. De prea multe ori poate am “rezistat”  unui exercitiu autentic de traire pe care mi-l ofereau intotdeauna gratuit sentimentele mele, dar  alaturi de aceste multe sentimente pe care le-am ocolit de teama ca ar fi  ”impracticabile” , am avut si bucuria si satisfactia de a trai sentimente ce m-au apropiat atit de mult de mine insumi incit am putut simti fericirea calda a sufletului simplu si neamestecat nici cu lucrurile concrete, nici cu cele abstracte ale pseudo-libertatii de care dispun . De fapt acum imi dau seama ca trairea sentimentelor pe care fiecare din noi le avem nu este niciodata usoara, sau rapida si de multe ori nu-i nici prea “ieftina”, pentru ca sentimentele nu vin din superficialitatile cu care ne hranim in mod cotidian, si nu sunt nici manifestarile unor ineptii ce ne apartin numai noua, pentru ca sentimentele vin din profunzimile fiintei noastre, ele ne aduc in starea de gratie, cind atingem esentialul vietii noastre, indiferent ce inseamna acest esential in realitatea pe care o traim si cum este acesta valorizat sau devalorizat de noi si de ceilalti oameni. Calitatea esentiala a sentimentelor noastre este aceea ca ele nu pot fi vindecate.  Nu pot fi vindecate pentru ca ele nu reprezinta o “boala”pe care am mostentit-o sau am dobindit-o, nu, dimpotriva ele sunt semnul cel mai evident al sanatatii fiintei noastre, a spiritului care se lasa chinuit si ingramadit intr-un corp ce isi construieste o personalitate si care de cele mai multe ori ne subjuga toate energiile noastre. Sentimetele sunt cele care ne transforma, sunt cele care nu se termina niciodata, sunt cele care ne imbata, dar care din pacate sunt mereu gonite de profunda inertie a societatii in care traim. Sentimentele mele sunt ca un pian, un pian pe care nu l-am avut niciodata, dar la care va jur ca am cintat, minat de tristetea clipelor inghesuite pe clapele stinghere. Si este greu sa nu auzi in muzica sufletului tau, o greutate care de fapt iti ameteste  viata, rostogolindu- ti ganduri-le ca niste valuri ce-si poarta batranetea din spuma alba a unor ingrijorari si sub apasarea carora din pacate cedam de prea multe ori. Daca va temeti de sentimente, daca uitati de ele, sau daca renuntati la ele, si  va ganditi ca totul este perfect in viata voastra, atunci sa stiti ca, ceva nu este in regula! Balasa Gabriel

Ce este Reforma ?

Friday, November 9th, 2007

Stiu ca s-a vorbit si se vorbeste mult despre reforma in Romania, stiu ca de multe ori cei care vorbesc despre aceasta nu urmaresc decat sa spuna ceva interesant, la fel cum stiu ca nu este greu sa faci  azi o schimbare in numele unei reforme, greu este insa sa nu o regreti maine.

 De aceea, fara a judeca daca o reforma este corecta sau nu, daca exista modele mai bune sau mai putin bune, as vrea sa incerc acum, doar sa ma intreb cu sinceritate :

 – Ce  este aceasta reforma?

Reforma poate fi profunda dar nu poate fi permanenta, pentru ca reforma nu dureaza decat o singura clipa, ea are loc in momentul in care alegi sa nu te mai cramponezi de obisnuinte si te detasezi de acestea alegand normalitatea indiferent de disconfortul  renuntarii la cunostintele  pe care le-ai acumulat.

Reforma inseamna sa realizezi ca schimbarea  nu este nici buna nici rea, ca ea inseamna in primul rand neutralizarea mecanismelor care s-au blocat, sau care incep sa dizolve orice posibilitate de realizare a normalitatii.

Reforma inseamna constientizarea potentialului de care dispunem, ea nu trebuie sa ne ofere solutii sau dogme ci, doar sa ne poata asigura functionarea organismului social  inlauntrul caruia ne cream fiecare destinele individuale.

Reforma nu inseamna acoperirea unor pagini sau a unor vieti cu o groaza de cuvinte sub care sa ne incalzim “fericiti” sufocantele noastre mandrii, si sub care sa ingropam  impacati orice incercare de schimbare adevarata.

Reforma este in schimb cea care face sa curga din nou viata aceasta trecatoare, scapandu-ne de constipatia unei inteligente lacome si doritoare doar sa discute despre virtuti si nu sa le traiasca.

Reforma nu poate fi construita pe opinii sau pareri, oricat de majoritare ar fi acestea, pentru ca reforma nu se poate face cu simpla ridicare a acestor opinii la rangul de reguli, norme sau chiar legi, fara ca acestea sa fie asezate dincolo de orizontul limitat al unei supravietuiri prin automatisme.

 Pentru ca orice reforma inseamna sa incerci si sa poti vedea dincolo de aparentele standardizate ale unei realitati lipsite de esenta unor valori concrete.

Orice reforma inseamna  sa incerci si sa poti obtine  satisfactie pentru o existenta libera in spirit si acceptabila in plan material.

Orice reforma incepe mai intai cu o renuntare, si orice renuntare nu reprezinta decat un instrument de care te poti folosi pentru a invata sa accepti lucruri mai bune, si nu un scop in sine.

Orice reforma inseamna curajul de accepta noul, chiar daca la inceput ne lipseste o tehnica adecvata pentru acesta, intrucit de multe ori ne ajunge doar faptul ca ne-am dat seama ca suntem capabili de aceasta. 

Reforma nu trebuie sa fie o sperietoare, pentru ca reformele se petrec cateodata si fara sa ne dam seama, ca atunci cind are loc doar  o schimbare mica in interiorul nostru si care ne da senzatia ca totul ramane la fel, desi   aceste lucruri marunte duc uneori subtil la  o rasturnare de situatie radicala.

Si indiferent daca ne-am mintit sau am incercat sa spunem adevarul, indiferent daca am inteles sau nu, indiferent daca am fost tulburati sau incurcati de REFORME, trebuie sa intelegem ca atunci cind in interiorul nostru ceva se schimba,  acel ceva poate schimba la randul sau intreaga lume.

Pentru ca nu legile pot schimba o tara, un popor, sau oamenii, ci doar idealurile si credinta in acestea, iar orice reforma fara un ideal nu este decat o minciuna ce nu are valoare si care mai ales nu poate crea modele.

Daca privim justitia si puterea judecatoreasca vedem ca acestea  nu au putut gasi modelul unei reforme care sa aduca echilibru si incredere in societatea romaneasca, ramanand incremenita intr-o « suprematie a legilor », unde dreptul apare mai mult ca un suspin romantic si retoric al celor flamanzi de dreptate.

Poate ca este timpul sa vedem ca pretentia unei durabilitati absolute si aplicabilitati generale transforma de multe ori legea intr-o statuie rigida si care nu poate fi facuta sa se miste spre problemele concrete ale oamenilor daca nu ar exista « magia dreptului ».

Poate ca este timpul sa vedem ca « nebunia legislativa » de azi nu este decit un semn clar al unei lipse a dreptului autentic, drept, pe care modificarile legislative aproape zilnice incearca iluzoriu sa-l suplineasca.

Poate ca este momentul sa recunoastem ca legile sunt importante, dar ele nu sunt decit niste simple pietre, in timp ce dreptul este insasi templul pe care-l putem construi cu ajutorul acestora si la care adaugam si  dreptatea, morala si corectitudinea.

Legea poate fi semnul de la care justitia incepe, dreptul insa este drumul pe care noi il putem face de la semnul unei legi mai departe de aceasta pastrand o traiectorie ideala a justitiei, in orice situatie.

O lege fara drept poate fi legala, dar aceasta legalitate nu poate niciodata sa ne indrepte spre un ideal, acest lucru il poate face doar dreptul care este un ansamblu  functional alcatuit din legi, jurisprudenta, morala si dreptate.

De aceea reforma justitiei ar trebui sa inceapa dupa mine cu o simpla declaratie, cea a recunoasterii « suprematiei dreptului » inlocuind astfel acea « suprematie a legii » carei ii lipseste  calitate  dreptului de a fi mereu actual.

Pentru ca reforma nu trebuie sa fie doar un mod artificial de a schimba, astfel incit sa nu fi nevoit sa o experimentezi, reforma trebuie  sa fie un simbol perfect al evolutiei.

Asa ca nu va lasati inselati de orice schimbari, mai bine priviti direct la inceputul drumului unei reforme care este in acelasi timp si idealul ei.

Balasa Gabriel