Restructurarea modelului privind legile de organizare a justitiei

Avem un model in ceea ce priveste legile de organizare a justitiei care este deja consacrat indiferent de judecatile pe care uni sau altii le putem face asupra acestuia. Stim de asemenea ca cea mai cunoscuta metoda de schimbare a unui model este conflictul care functioneaza prin confruntarea unor idei opuse, aceasta insa poate genera o rigidizare a modelului existent care poate fi o frana in calea oricarei schimbari. De aceea eu propun sa incercam un mod nou de schimbare a modelului, care nu se face printr-un alt model din exterior, ci doar prin rearanjarea interna a informatiilor disponibile in modelul existent, restructurare care poate duce prin ea insasi la aparitia unui alt model.

Avem astfel lucruri care sunt blocate in vechile modele, si putem sa luam aceste lucruri pe care sa incercam sa le combinam  intr-o varianta noua a modelului.

 Eu nu sustin ca actualul model privind legile de organizare a justitiei este gresit dar nici perfect,  sustin insa ca nu trebuie sa acceptam pur si simplu o rigiditate aroganta a acestuia, si mai ales ca putem si avem dreptul sa incercam sa producem si alte modele alternative, pentru ca aceste legi nu reprezinta un scop in sine ci ele sunt importante prin efectul lor asupra justitiei si asupra societatii romanesti.

 Intrebarea pe care mi-am pus-o si pe care v-o pun si dvs. este:

 -chiar trebuie sa consideram ca modelul actual al legilor de organizare a justitiei este singurul model convenabil si posibil? 

Atunci de ce  este considerata, chiar de CSM,  necesara o modificare a legilor de organizare a justitiei daca prin aceasta nu se incearca indreptarea sistemului de justitie intr-o directie noua si utila obtinerii unei solutii optime?

Raspunsul meu este ca modelul existent nu prea mai functioneaza si indirect se cauta o imbunatatire a acestuia, dar nu pe calea unei restructurari ci mai degraba pe calea adaugarii unor elemente care nu fac decat sa  rigidizeze modelul existent, ceea ce imi pare impotriva oricarei logici de modificare sau schimbare, care a fost acceptata cel putin la nivel declarativ de CSM.

Sa luam Legea privind organizarea judiciara, si vom vedea ca nici o prevedere constitutionala nu  justifica si nu impune o obligatie a unei reglementari comune a organizarii puterii judecatoresti si a organizarii activitatii procurorilor, ba mai degraba se impunea o tratare separata a acestora doua. De aceea propunerea mea este  sa modificam legea privind organizarea judiciara, prin realizarea a doua legi separate, - o  Lege privind organizarea puterii judecatoresti, si - o alta lege privind organizarea activitatii Ministerului Public, lucru perfect realizabil si care s-ar constitui intr-o directie noua aplicata justitiei din Romania. Sunt lucruri care creaza confuzie in aceasta lege, pentru ca nu putem continua la nesfarsit sa spunem cetatenilor ca judecatorul este un fel de procuror si procurorul este un fel de judecator, ca nu exista de fapt nici o diferenta intre acestia, ca activitatea lor nu este diferita, nu, toate acestea sunt lucruri neadevarate, si din fericire le vedem noi si ceilalti din ce in ce cu mai multa evidenta avind la dispozitie numeroasele informatii ce ne vin de pe plan extern. Este de fapt o situatie din care trebuie sa iesim, si putem face acest lucru destul de simplu doar printr-o restructurare a modelului existent. 

In aceasta lege de organizare a puterii judecatoresti care se va referi doar la puterea judecatoreasca, putem sublinia in plus fata de prevederile existente ca :

- “ Justitia se realizeaza de cãtre judecãtori prin instantele judecatoresti”   

- “ Justitia se infaptuieste in numele legii având la bazã principiul supremaþiei dreptului”

- stabilirea ca “Adunarea generalã a judecatorilor este un organ permanent ”situatie care este in fapt incomplet prevazuta chiar si de actuala lege.

Separat putind realiza o lege de organizare a activitatii Ministerului Public.

Si in ceea ce priveste Legea privind statutul judecatorilor si procurorilor lucrurile stau la fel. Si aici printr-o alaturare fortata a acestor doua profesii diferite, cu functii diferite, proceduri diferite, chiar si constitutional diferite (Constitutia vorbeste separat despre un statut al judecatorilor(art.125) si separat de un statut al procurorilor(art.132)), nu s-a reusit decat crearea unor confuzii nu numai in ce priveste perceptia cetatenilor, dar chiar si in ceea ce priveste functionarea lor .

Deci o Lege privind statutul judecatorilor, am putea sa o imbunatatim fata de prevederile existente cu urmatoarele prevederi:

-Judecatorii sunt profesionisti care infaptuiesc justitia prin instantele de judecata in cadrul carora functioneaza, avind ca scop asigurarea suprematiei dreptului.”

- caracterizarea profesionalismului judecatorilor

- plecind de la acest statut de profesionisti crearea pentru inceput a unui ”Corp profesional al judecatorilor ce  se  constituie la nivel national din judecatorii de la toate instantele de judecata, reprezentantul acestuia fiind Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care tine si evidenta membrilor acestui corp.”

Si separat o lege privind statutul procurorilor cu tot ceea ce tine de caracteristicile proprii acestei profesii.

In ceea ce priveste Legea privind CSM, nu as fi de acord cu marirea perioadei madatului, pentru ca in definitiv caracteristica principala a membrilor acestuia este calitatea de judecator sau procuror, calitate care trebuie pastrata neputind fi transformata intr-o calitate de functionar, de asemenea cred ca ar pute fi imbunatatit modul privind alegerile membrilor CSM, si am putea modifica citeva lucruri care sunt pe deplin acceptabile:

- In primul rand urmarind linia celorlalte legi de organizare privind distinctia clara dintre judecatori si procurori,  stabilirea  competentei fiecarei sectii pentru tot ceea ce inseamna cariera profesionala a judecatorilor sau dupa caz a procurorilor, Plenul avind stabilita prin lege in mod imperativ  atributia de a solutiona plingerile acestora impotriva hotararilor sectiilor, lucru care desi legal, nu este respectat in prezent, cind Plenul ia majoritatea hotararilor in locul Sectiilor.

- “   Consiliul Superior al Magistraturii este independent si se supune numai legii. Consiliul Superior al Magistraturii este partea componenta a autoritatii judecatoresti care garanteaza si asigura independenta si impartialitatea justitiei, a judecatorilor care o realizeaza, precum si independenta activitatii judiciare desfasurate de procurori.”

 ” Consiliul Superior al Magistraturii asigura justitiei, in raport cu celelalte puteri constitutionale, un spatiu liber de ingerinte externe, presiuni si constrângeri politice,  economice, sau de orice alta natura, necesare unei independente reale a justitiei.

Consiliul Superior al Magistraturii si Ministerul Justitiei asigura conditiile necesare desfasurarii activitatii de justitie in Romania”

 Toate acestea nu sunt decat o incercarea de crearea a unei perspective noi, prin care sa incercam declansarea unei restructurari eficiente a justitiei. Multi dintre noi sunt constienti de faptul ca trebuie sa gasim idei noi, ceea ce trebuie sa acceptam este ca acestea nu trebuie neaparat sa insemne inventii inedite, de multe ori ideile noi se pot naste si in cadrul modelelor vechi prin restructurarea lor,  prin rearanjarea lor in alte feluri.            Si chiar daca uni vor mai mult , eu cred ca sunt importante aceste restructurari care le putem face fara mari inovatii dar care ne aduc in mod esential stabilirea unei alte directii in care se poate indrepta justitia, o directie care este nu numai corecta dar se poate dovedi si eficienta.

Balasa Gabriel

Leave a Reply