Dreptul ca un intreg

Atunci cind vorbesc despre justitie, ajung sa ma intreb ce rost are sa te lupti cu un sistem prost, pentru ca aceasta nu face decat sa-i sustina logica si sa puna la indoiala chiar posibilitatea schimbarii acestuia. Orice lupta presupune cu necesitate alocarea de resurse si acceptarea de pierderi, dar mai presus de acestea lupta presupune o oprire, o stationare pentru a putea sa evaluezi sansele si sa alegi atacul, iar uneori aceasta oprire nu este deloc de scurta durata ci presupune o perioada mai lunga pentru ca sti ca poti fi si impins inapoi si automat te pregatesti pentru o anume rezistenta pe aceasta pozitie, iar cu timpul s-ar putea sa te iluzionezi  ca ramanerea pe loc inseamna de fapt un “mare pas inainte”.Se poate oare gasi insa o modalitate mai simpla de a a duce la o schimbare a sistemului ?

Eu cred ca da, si aceasta ar putea fi o construire a unei constiinte care sa nu mai fie limitata de practici sau teori invatate pe de rost, pentru ca daca nu suntem satisfacuti de realitate avem dreptul de a ne manifesta libertatea de constiinta si mai ales de a incerca sa reconsideram perspectivele din care a fost construit sistemul si modalitatea de a-l privi, nu luat separat ci intr-un context care ii da nu numai o anumita identitate dar si o enorma responsabilitate.

Numai ca, pentru a nu cadea intr-o eroare, si a nu ajunge doar sa incercam sa schimbam ceva, ci chiar sa reusim sa facem acest lucru, cred ca este important sa realizam ca sistemul nu poate fi schimbat decat odata cu esenta acestuia.

 Iar esenta sistemului de justitie il constituie DREPTUL, si asupra acestei esente avem intr-adevar posibilitatea de a actiona si noi in mod direct, putind obtine astfel printr-o cale mai directa si poate mai simpla si schimbarea sistemului. 

Putem sa incepem mai intai prin a accepta faptul ca DREPTUL reprezinta un intreg in care nu conteaza numai legea (care este doar o parte a acestuia), ci conteaza si morala, obiceiurile oamenilor, perspectiva spre care se indreapta la un moment dat societatea, asteptarile subiective ale indivizilor, constiinta si aparenta pe care o constientizam, si poate mai presus de toate  sincronizarea tuturor acestora pentru crearea unei echitati, si a unui echilibru atit de necesar intr-o societate lipsita de armonie.

 De fapt azi  DREPTUL nu mai reprezinta doar o stiinta, sau un sistem , el este mai mult contextul esential in care oamenii pot si doresc sa gaseasca la nivel social un echilibru de care duc atita lipsa si au atita nevoie in vietile lor luate individual.

 Iar considerarea DREPTULUI ca un intreg in care legea reprezinta doar o parte, poate sa duca la solutii a caror acceptare si intelegere va atrage intr-un mod oarecum automat si schimbarea sistemului.

Pentru ca felul in care oamenii privesc sistemul de justitie defineste in mare parte si asteptarile pe care le au de la acesta,  pentru ei puterea justitiei nu sta in simpla pronuntare a unor hotarari sau decizii, ci  sta tocmai in capacitatea acesteia de reactie independenta de orice putere, reactie  care creeaza un context in care se gaseste alaturi de dreptul urmarit si  libertate, si echilbru, si echitate.

Balasa Gabriel

One Response to “Dreptul ca un intreg”

  1. Judecatorii de langa noi « Andreea Lisievici Says:

    […] nici Gabriel Balasa, un adevarat filosof, nu poate lipsi. De la acesta din urma puteti citi despre filosofia dreptului ca un intreg, despre raportul dreptatii cu legea, si de la el puteti intelege mai bine de ce nu ne place […]

Leave a Reply