Archive for August, 2007

De dragoste, justitie

Thursday, August 30th, 2007

Justitia este doar un orfan al puterii abandonata la rascrucea incertitudinii,

este criza de isterie a autoritatii

ce se apropie cu frica de casa dreptatii.

Justitia este calatoria ochilor vinovati

ce picura lacrimi in inima iertarii.

Justitia este singura judecata pentru tacere

sperand ca doar in  singuratatea ei  devine perfecta.

Justitia este locul unde fiecare devine judecator

si doar judecatorul ramane si el, un simplu om!

Balasa Gabriel

Iubirea

Thursday, August 30th, 2007

iubirea este ecoul sufletelor noastre, atinse de aripa unui inger

 ce-si cauta in celalalt zborul,

si este  iubire atunci chiar si cautarea,

iubirea este cercul in care orice nefericire si tristete se micsoreaza,

 prin imbratisarea intregului cu brate de lumina este iubirea,

si  bucuria si fericirea  pe care o punem in ceilalti,

 si JUDECATA lui DUMNEZEU este iubirea.

  Pentru ca mai presus de toate,…..  EXISTA DOAR  IUBIREA… !

Nu ride

Thursday, August 30th, 2007

….priveste o picatura de roua si vei vedea un suflet

plin de culori de infinita iubire- rostogolindu-se peste flori

simte emotia unui gand pentru a prinde

nebanuitele taine ale profunzimii ignorantei
gustate mereu de cunoasterea omeneasca

arata-mi gandurile si vorbele tale despre lucrurile frumoase

chiar daca tu ramai mereu aceeasi

pentru ca nu poti fi mai mult decat ceea ce faci mereu

si daca vrei sa fi buna

apleaca-te pana la cerul unui fir de iarba

si respira in orizontul acestuia iubirea

priveste miracolul luminii albastre a planetei

si fi sigura ca este doar umbra sufletelor noastre

aruncate pe acest pamant

si daca continui sa vorbesti fara motive si fara rost

nu ride,

fi sigura ca  eu tot voi crede

in iubire.

Gabi Balasa

Arhiva - articole

Thursday, August 30th, 2007

arhiva-articole.doc

Iubirea nu este o simpla nevoie

Thursday, August 30th, 2007

Iubirea nu este o simpla nevoie
Gabriel Balasa


Iubirea nu este o nebunie, nu este o forma de adoratie sau un mod de a gasi fericirea, pentru ca iubirea este intregul din care venim si in care ne intoarcem.

Iubirea este adevarata noastra esenta, iar daca divinul ar putea avea o identitate atunci aceasta nu ar putea fi decit iubirea. IUBIREA NU ESTE O SIMPLA NEVOIE!… nevoia de a avea pe cineva linga tine, nevoia de a-ti descarca pasiunea asupra cuiva, nevoia de a te completa in cele ce-ti lipsesc, nevoia de a nu ramane singur, nevoia de a te simti fericit, nevoia de a te simti iubit cind tu insuti nu esti in stare sa faci acest lucru pentru tine.

Toate aceste “nevoi” pe care noi le numim iubire, nu sunt pina la urma decat simple incercari temporare si inutile de a ne implini, de a descoperi intregul de care suntem iubiti.

Adevarata iubire insa, nu poate fi niciodata inlocuita de aceste “nevoi”, tot ce se poate face este sa fie confundata si imediat ce nevoile noastre nu mai sunt satisfacute aceasta asa zisa iubire se transforma sub privirile noastre in minciuna si in ura, in ironie si in dusmanie, apare de fapt adevarata fata a nevoilor noastre si a mijloacelor pe care le-am folosit pentru a ni le satisface.

Iubirea adevarata nu este o relatie ca o linie trasa ce uneste doua puncte, iubirea adevarata este doar un punct intreg ce cuprinde in el o infinitate de puncte asemenea lui.

Pentru ca relatiile de iubire nu sunt decat iluzia ca mai exista si altceva decat clipa prezenta. Si uite asa, plecind de la iubire noi oamenii am inventat timpul. Timpul care nu este altceva decat incercarea noastra disperata de a scapa de prezent prin amintirea trecutului sau asteptarea viitorului.

Iubirea adevarata insa, nu are timp, ea este eterna, asa ca daca vreti iubirea adevarata renuntati sa mai creati timpul din trecut sau din viitor, invatati sa traiti doar clipa prezenta, pentru ca iubirea nu este o adunare a dorintelor noastre ci doar posibilitatea de a privi dincolo de iluzia formelor, pentru ca iubirea nu alege, ea este doar inceputul si sfarsitul tuturor!

Iubirea este simpla, gandurile noastre despre aceasta insa, sunt ingrozitor de complicate, asa ca va cer iertare pentru cuvintele pe care le-am ales pentru a vorbi despre iubire si pentru ca nu am stiut sa folosesc un limbaj al INTREGULUI pentru a spune VA IUBESC!…

Despre prietenie

Thursday, August 30th, 2007

Despre prietenie
Gabriel Balasa

Sunt un prieten mic, care nu va cunoaste si pe care nu-l cunoasteti, dar exist si ma bucur sa va fiu alaturi, asa ca, lasind la o parte toate acestea, dati-mi voie sa va spun ce cred eu despre “prietenie”, si cerandu-va dezlegarea pentru tot ceea ce am scris aici, va urez sa aveti o prietenie neintrerupta si fara odihna!

Prietenia nu este o stiinta, ea nu are o metoda dupa care sa functioneze, prietenia este insa credinta, trairea simpla si naturala a unei atractii iar nasterea ei se petrece intotdeauna fara nici o conditie ajungand doar bucuria de a fi alaturi si de a impartasi unul cu altul icoana chipului sufletului tau.

Prietenia este un dar pe care singur ti-l alegi si ti-l daruiesti, un dar special pe care-l poti schimba si care te poate schimba in fiecare zi inmultindu-l cu iubirea ta.

Prietenia este esenta unui principiu foarte cunoscut, cel al vaselor comunicante, pentru ca este de ajuns sa torni in prietenie, iubire, credinta, spiritualitate si orice altceva pentru ca toate acestea sa se ridice in toate inimile prietenilor tai.

 Prietenia este lipsa unei aritmetici, in care nimeni nu poate sa stabileasca un clasament dupa cat si cum a adus fiecare, ea este ajutorul firii noastre pe care singuri putem sa ni-l dam doar daruindu-ne celorlalti.

Iar atunci cand toate acestea nu mai functioneaza pentru tine inseamna ca te afli in afara acestei prietenii si trebuie sa iei totul ca atare, fara mari drame sau disperare, viata poate continua mai departe cu schimbari, evident, dar va merge si vei trai in continuare, pentru ca deasupra prieteniei se afla totusi viata, care-i permite pana la urma si acesteia sa existe, chiar si atunci cand nu atinge vrednicia sau inaltele masuri ale visurilor tale.

Cautatori de noi insine

Monday, August 27th, 2007

“Istoria ne invata, ca oamenii nu au invatat nimic din istorie” spunea George Bernard Shaw, si azi putem vedea ca viata oamenilor in manifestarile ei esentiale nu s-a schimbat de mii de ani.         Continuam sa traim folosind aceeasi vointa, inteligenta, ambitii si mindrie, ne formam viziuni personale despre o lume mai “buna”, construim si uneori chiar vrem sa facem schimbari intemeindu-ne insa doar pe raportul nostru cu lumea.

         Putini  dintre noi sunt cei care  isi intemeiaza “constructiile”pe care le fac pe raportul nostru  cu noi insine.  

          Pentru ca nu putem sa fim prezenti in ceilalti fara sa fim mai intai prezenti in noi insine.

          In istorie au existat  oameni care ne-au aratat si aceasta dimensiune, insa noi am preferat intotdeauna temelia nisipului asternuta de realitatea dorintelor si ambitiilor noastre.  

           Noi singuri ne-am pus in afara noastra si am declarat ca lumea aceasta este singura care exista. Noi singuri am inchis usa catre interiorul nostru si am blocat-o cu inteligenta noastra.

            Din pacate, ne-am invatat cu excesul unei vieti in lumea din afara noastra, unde simturile ne sunt deseori innebunite de “placere”,si unde ratiunea si inteligenta noastra, isi pot construi usor justificari nu pentru o viata ci pentru sute si mii de vieti.

            Ne-am obisnuit sa traim intr-o “lume”si sa credem in alta “lume” lipsindu-ne complet si de buna-voie de orice echilibru.

         De aceea, cred ca este timpul sa realizam ca nu putem sa gasim locul lumii in noi, mai inainte de a descoperi locul nostru in noi insine, adica  acel loc fix si de neclintit din inima noastra, saminta de duh care ne poate face intregi intre cer si pamant si care ne-a transformat cu adevarat  in cautatori ai  locului nostru in noi insine.

         Cautatori au fost oamenii prin esenta lor, chiar daca niciodata nu au stiut ce cautau, lucrul acesta insa a fost compensat mereu de ceea ce au reusit sa gaseasca, si asta pentru ca intotdeauna gaseau ceva mai nou sau mai vechi,  insa chemarea noastra de cautatori nu se poate implini decat pe calea catre noi insine, cind vom deveni constienti de destinul nostru, acela de CAUTATORI DE NOI INSINE.

                Pentru cautatorii de noi insine, viata nu este doar ceva ce trebuie trait, ea este ceva ce trebuie implinit, ca samanta unitatii si intregului sa fie aduse  in aceasta lume odata cu regasirea noastra si cu refacerea unei dimensiuni spirituale din care cu siguranta am venit.        

       

Balasa Gabriel

Starea de justitie este o ” institutie” a constiintei

Thursday, August 23rd, 2007

       

         Felul in care definim un lucru ne arata uneori cu precizie nu numai ce credem despre acesta dar si valoarea pe care i-o dam, asteptarile noastre si mai ales atitudinea pe care o avem si pe care ne-o manifestam prin obiceiurile si conventiile sociale.

             Astfel, o definitie a justitiei spune :–  ”  JUSTITIE s.f. 1. Totalitatea organelor de jurisdictie dintr-un stat, ansamblul legilor si al instantelor judecatoresti, sistemul de functionare a acestor instante. 2. Una dintre formele fundamentale ale activitatii statului, care consta in judecarea pricinilor civile sau penale si in aplicarea pedepselor prevazute de lege.”

          Aceasta  definitie a justitiei  nu ne ajuta insa deloc sa “fim” ci, mai mult ne impiedica sa cistigam increderea in puterea constiintei noastre de a ne elibera de sub conditiile inrobitoare ale vietii cotidiene.

               Pentru ca justitia inseamna mult mai mult decat un nivel institutional impus si acceptat.

         Ceea ce nu spun dictionarele, regulamentele, legile si chiar Constitutia, este ca adevaratul camp de actiune si de exercitare a justitiei il reprezinta de fapt atitudinea corecta pe care trebuie sa o aiba fiecare om indiferent de inteligenta, interesul sau pozitia sociala a acestuia. Acesta este primul pas si cel mai important in construirea unei justitii integrate in viata sociala.

       Din pacate azi, justitia nu  exista decit la nivel de institutie, ca o formalitate din ce in ce mai complicata de care ne putem folosi, si doar pentru a ne satisface  propriile interese impotriva celorlalti, si atit.

          Justitia insa trebuie sa existe cu adevarat in cotidian, in afara oricarei institutii, si ea trebuie sa insemne in primul rand modul corect si just de a fi  al oamenilor in societatea in care  traiesc.

       Fara aceasta dimensiune sociala, justitia la nivel de institutie nu ramane decat o forma goala fara continut,  un simptom al unor legi care nu vor avea niciodata ocazia de a deveni un etalon al dreptatii.

      De aceea este important sa cunoastem ca adevarata putere a justitiei nu sta doar in independenta acesteia ci si in acceptarea justului ca echilibru in relatiile noastre cu ceilalti si in puterea fiecaruia dintre noi de a renunta la pretentiile incorecte si injuste pe care le avem de multe ori, doar pentru a ne iluziona ca avem controlul asupra altora sau ca suntem mai destepti decat ceilalti si ca noi suntem cei care avem dreptate.

           Pentru ca de multe ori dreptatea pe care noi o cerem nu este decat un instrument de  a ne arata taria sau a ne satisface orgoliul, si nu are nimic de a face cu echilibrul pe care ar trebui sa  il presupuna aceasta.

       Justitia institutionala este un lucru, iar starea de justitie din societate care reprezinta de fapt realitatea de la care trebuie sa porneasca cea institutionala, un alt lucru.

         Prima este o constructie teoretica care se experimenteaza la nivelul institutional al statului, in timp ce starea de justitie este dimensiunea senzitiva care se  poate experimenta la nivelul social libera de orice conditionari.

            Aceasta stare de justitie este sinonima cu, corectitudinea si ea inseamna pozitionarea reala si corecta fata de ceilalti si chiar fata de tine insuti, fara conditionarea nici unei legi pozitive. Din pacate dimensiunea acestei stari de justitie nu este manifestata in cotidian, si fiecare pare interesat mai mult de corectitudinea celorlalti fata de el pe care o revendica ca fiind dreptatea, si mai putin de corectitudinea lui fata de ceilalti, careia sunt gata sa-i gaseasca imediat justificari pentru a servi mai intai intereselor personale.

            Daca privim cu atentie  Justitia institutionala vom vedea ca in aceasta nu gasim decat dezechilibre, in timp ce starea de justitie este o adevarata “institutie”a constiintei noastre, care poate fi si chiar este in continuitate cu echilibrul si armonia sociala.

          Daca vrem sa cautam si daca vrem si sa gasim o cale pentru functionarea echilibrata si corecta a justitiei institutionale, atunci trebuie sa acceptam ca acesta nu poate fi decat o forma si ca trebuie sa descoperim mai intai continutul acesteia care nu poate fi dat decat de o stare de justitie valabila pentru toti si pentru fiecare in parte la nivelul unei constiinte responsabile de echilibru si armonie sociala.

Balasa Gabriel

                   

Managementul instantelor sau inteligenta “roiului”

Thursday, August 23rd, 2007

Managementul instantelor de judecata, fie ca este de natura judiciara sau administrativa, s-a dezvoltat asa de mult mai ales in ceea ce priveste cerintele CSM sau MJ cu privire la atributii si solutii, carora le sunt acordate o importanta din ce in ce mai mare, transformind un simplu concept teoretic intr-o cerinta esentiala pentru buna activitate de judecata a instantelor. Pare sa existe convingerea ca o imbunatatire a managementului ar putea duce la o imbuntatatire a calitatii actului de justitie, si de aici o serie de discutii despre managerul de instanta care sa preia din atributiile presedintelui de instanta, discutii care nu vor face decat sa amine si sa ocoleasca o discutie ce ar trebui sa se faca pe conducerea instantelor de judecata.

Eu cred ca nu rezolvarea oricarei probleme este importanta, ci doar rezolvarea acelor probleme care sunt puse corect si a caror rezolvare ar putea duce intr-adevar la imbunatatiri de substanta si nu doar la schimbari formale ce lasa nerezolvat fondul. De aceea probabil ca daca ar fi sa punem corect problema managementului instantelor ar trebui sa incepem cu cea a stabilirii unei alte structuri de conducere a instantelor.

Dupa mine Adunarea Generala a Judecatorilor trebuie sa fie organismul de conducere al unei instante, cu atributii de luare a unor hotarari in problemele cele mai importante ce privesc instanta respectiva, de la aprobarea bugetului la alegerea organelor de conducere. Dupa Adunarea Generala a Judecatorilor, urmatorul organ care va fi unul executiv, este Colegiul de conducere, care va fi ales de Adunare la fel cum va fi ales si  un presedinte pentru 1 an de zile si un vicepresedinte atunci cind este cazul. Tot Adunarea Generala ar trebui sa aleaga si Presedintii de sectie cu recomandarea sectiei respective si avizul colegiului de conducere.

Din punct de vedere administrativ, Colegiul de conducere si presedintele acestuia ca si presedintii de sectie vor avea o raspundere dubla si fata de Adunarea Generala si fata de CSM, Adunarea Generala avind dreptul de a-i revoca atunci cind acest lucru este cerut pentru deficiente grave in activitatea de conducere sau pentru neaducerea la indeplinire a hotararilor AG. Personalul administrativ va fi tinut sa duca la indeplinire hotararile Adunarii Generale, inclusiv Directorul Economic care se ocupa cu problemele pur administrative.

Avantajul unei astfel de structuri ar fi acela ca o conducere a unei instante ar avea mult mai multa legatura cu magistratii instantei, si poate ca acest lucru ar conduce la o conlucrare mai bunaa si de ce nu la o activitate mai eficienta.

 De fapt cel mai eficient pentru conducerea instantelor de judecata  mi s-ar parea acel concept numit inteligenta roiului ( este vorba de roiul de albine) ale carei modele sunt deja folosite din ce in ce mai mult in organizarea si optimizarea activitatilor.

Acest concept se bazeaza de fapt pe o  analiza extrem de atenta a comportarii  roiurilor  de albine  constatandu- se ca o albina  sau mai multe se misca individual luate  intr-un mod fara sens adica stupid fara nici cea mai subtire logica….in schimb o data ce sint in roi toate activitatile lor sint socant de precise si regulate…unul din cercetatorii modelelor inteligentei roiului a simulat informatii false si adevarate plantind dis de dimineata linga roiuri niste antete de fibra de sticla cu diferite substante ..ei bine albinele destinate “procurarii de alimente” nu au plecat la munca numai dupa ce au simtit prin atingerea antenelor cu substantele specifice albinelor de “patrula” care le dadeau OK sa iasa…ba mai mult se pare ca atingerile antenelor cu informatii trebuie sa se petreaca la cel mult 10 secunde altfel ” procuratoarea de alimente ” nu iese din stup la munca . Practic roiul  este o comunitate fara “managers” si nici macar  regina nu e mai breaza la IQ pentru ca singurul lucru care il stie e sa depuna oua …simplist ar suna ca fiecare urmeaza legi simple ” vad in punctul A un lucru trebuie sa il prind si sa il duc undeva in C …ori nu sint lucruri in punctul A  fug in stinga la punctul B sa ajut aducerea lucrurilor pentru punctul A etc …”

Ganditi-va numai ce beneficii ar fi daca intr-o instanta s-ar urma regulile inteligente ale unui roi de albine, atunci nimeni nu ar mai avea nevoie de manageri, pentru ca fiecare si-ar face treaba care o are de facut. Pentru asta insa este necesar de stabilit operatiunile care se fac intr-o instanta, responsabilii care se ocupa de acestea si in plus existenta  constinciozitatii fiecaruia in ceea ce priveste o activitate de calitate si realizata in termenul optim.

Nu-i asa ca este frumos sa lasam sa ne treaca prin minte si astfel de idei, ceea ce nu stim inca este ca toate aceste ginduri pe care ne permitem sa le avem sunt deja actiuni la nivelul concret al mintilor noastre care nu mai au nevoie decat de putina convingere pentru a fi transformate in realitate.

BG

Ziua Justitiei

Thursday, August 23rd, 2007

Multi dintre judecatori am uitat sa ne bucuram de Ziua Justitiei, ceea ce e semn ca nu prea credem in aceasta asa zisa sarbatoare, pentru ca o adevarata Zi a Justitiei nu poate fi cea de care se bucura doar cei care fac justitie, ci trebuie sa fie si cea de care se bucura toti cei care au parte intr-un fel sau altul de garantia unei justitii responsabile si independente de orice putere.

Este ziua justitiei, si noi nu stim inca daca sarbatorim o idee sau doar un lucru, cred insa ca pe axa ideologica a justitiei care este inefabila si se intinde intre promisiune si cautare, coboara acea axa psihologica plina de nisipul marunt al unor legi mici care nu mai lasa deloc spatiu pentru cele esentiale.

Este ziua justitiei, si din pacate justitia aceasta nu si-a declarat nici un scop facandu-ne sa ne simtim neimpliniti, pentru ca reforma nu poate fi un scop ci doar un mijloc, asa cum nici legea nu poate fi un scop. Poate de aici si neputinta noastra, si lipsa unei puteri autentice judecatoresti, care ramane mai departe cheia unei increderi ce se poate transforma cu adevarat intr-o legitimitate puternica pentru Justitie.

Este ziua justitiei, cind este frumos sa vedem oameni si locuri zambindu-ne, dar nu trebuie sa uitam de mijloace si scopuri, de idealuri si de vise.

Este ziua justitiei, si credem ca macar acum in aceasta zi ar trebui sa spunem cu glas tare, OPRITI-VA SI NU MAI FACETI LEGI LA INTIMPLARE, STATI MAI INTAI SI STABILITI PRIORITATATILE, DUPA CARE HAIDETI SA CONSTRUIM FUNDAMENTUL UNEI JUSTITII CE POATE FI SARBATORITA! Acest fundament trebuie sa inceapa cu stabilirea unor dezlegari esentiale:

 - Ce sistem de drept vrem sa avem?

- Ce instante trebuie sa functioneze in acest sistem?

- Cate grade de jurisdictie ne trebuie pentru ca justitia sa sa afle mereu in legatura cu corpul social?

Daca nu vom trece sa facem mai intai aceste lucruri mari, si ne vom ocupa mai departe cu cele mici, ne vom trezi ca ceea ce este mai important nu mai are loc in sistemul nostru de referinta si in mod sigur ne va lipsi mai departe bucuria de a sarbatori Ziua Justitiei.

Asa ca de Ziua Justitiei, eu cred ca trebuie sa incepem sa ne gandim de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care trebuie sa fie o Curte de Casatie, si care trebuie sa unifice practica judiciara nu printr-o metoda administrativa ce nu are forta, ci pe calea directa a recursului, un recurs numai pe legalitate si cu filtru de admisibilitate.

Sa ne gandim bine daca pentru cele trei cai de atac ne sunt necesare chiar toate cele patru grade de jurisdictie, pentru ca un rationament simplu si logic ne conduce clar spre adoptarea unui sistem cu 3 grade de jurisdictie care sa corespunda celor 3 cai de atac, si atunci putem spune sa dispara judecatoriile, sau tribunalele, ori de ce nu curtile de apel, si iata ca deja am avea 3 variante posibile.

Sa ne gandim bine daca activitatea judiciara trebuie asimilata cu infaptuirea justitiei, daca nu trebuie sa avem legi diferite pentru organizarea judecatoreasca si pentru cea a Ministerului Public.

Si abia dupa stabilirea acestor lucruri esentiale pentru functionarea corecta a unei justitii putem trece si la adoptarea unor noi coduri, pentru ca altfel vom continua sa facem legi, si coduri, indepartandu- ne sistematic de fundamentul unei justitii care poate fi sarbatorita atunci cind ESTE ZIUA JUSTITIEI in primul rand de justitiabili.

BG